Friday, February 10, 2012

O seara la Opera Romana cu Dove

Posted by CRISTINA SIMA
























Am fost foarte incintata cind am primit invitatia la Opera de la Dove, pentru a o vedea pe Monica Petrica, prim-balerina Operei Nationale, in spectacolul "Nijinski-cealalta fata a geniului". Din pacate, in ziua spectacolului, s-a pornit urgia (mai tineti minte viscolul napraznic de acum doua saptamani?): ninsoare, vint turbat, drumuri blocate, oameni in frig pe DN1, taxiuri imposibil de gasit. Ei bine, da. Ma uitam trista pe fereastra si imi parea extrem de rau ca nu am cum sa ajung sa vad spectacolul. Dar, fetele de la agentia de PR mi-au facut o surpriza (mie si celorlalte fete inzapezite, care au ratat spectacolul): ne-au invitat la o noua reprezentatie. Inainte cu doua zile, vremea parea sa se indrepte, dar in ziua spectacolului... Hahaaa, ati ghicit: viscol din nou... Doar ca de aceasta data m-am incapatinat: am rugat pe cineva sa ma ia cu masina cu o ora si jumatate inainte de spectacol, mi-am pus o rochita neagra si perle, apoi palton, caciula, manusi si am plecat. Ma gindeam ca in atita timp ajung si pe jos, daca e cazul. Nu a fost cazul. Am ajuns la timp si am vazut un spectacol fascinant de das, teatru si drama. Dupa spectacol, am cunoscut-o si pe Monica Petrica, care venise sa salute invitatii Dove. Frumoasa, feminina si delicata, ne-a povestit despre inceputurile carierei ei si despre cite ore de balet face pe zi. Ma uitam la ea fascinata si, vreau sa va spun ca, dupa aproape doua ore de balet, nu parea deloc obosita, nu se vedea vreo urma de sudoare pe ea. Era fresh si vioaie de parca atunci s-ar fi trezit! Nu stiu daca au ajutat-o noile deodorante Dove - cu 1/4 crema hidratanta si cu o concentratie surprinzatoare de vitamina E, care hidrateaza si regenereaza pielea subratului -, dar era atit de ravisanta, incit merita sa le incerc si eu. Poate de data asta, dupa 5 minute de aerobic, nu voi arata ca si cum m-as destrama toata, sau si mai rau, de parca tocmai as fi iesit dintr-o masina de spalat si nu am fost centrifugata cum trebuie: adica uda leoarca, cu parul vilvoi, cu fata rosie si respirind de parca am alergat 5 km fugarita. Da, cam asta e imaginea mea cind fac sport. V-am descris-o plastic, dar asta e adevarul. Prietenele mele stiu ;).
P.S. Am uitat sa va spun ca am primit niste poante semnate chiar de Monica. Deocamdata le-am pus in cui, dar cine stie...

2 comments:

  1. Adina BranciulescuFriday, February 10, 2012

    frumoasa descriere, Cristina. evenimentele Dove au fost intotdeauna speciale :-)

    ReplyDelete
  2. Asa e... In locuri speciale, cu oameni frumosi...

    ReplyDelete